otăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTĂVÍ, pers. 3
otăvește, vb. IV.
Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din
otavă.otăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otăví (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. otăvéște, imperf. 3
sg. otăveá; conj. prez. 3
să otăveáscă