ot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)OT1 prep. (Înv.,
sec. XVI – XIX; termen de cancelarie, fără circulație reală) Din. (din
sl. otŭ)
ot (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ot s. n., pl.
óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl.
ot)
ot (Dicționar de neologisme, 1986)OT- v.
oto-.
ot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ot prep. – De la, din, de.
Sl. otu. Sec. XVI-XIX,
înv. Termen de cancelarie, fără circulație reală.
ot (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Ot =
Otus.ot (Dicționaru limbii românești, 1939)ot prep. (vsl.
otŭ).
L. V. De, de la, din:
Ĭon ot Rîmnic. V.
prez.