otânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. –
Et. nec.otânji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie
otânji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otânjí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. otânjésc, imperf. 3
sg. otânjeá; conj. prez. 3
să otânjeáscăotânjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)otânjì v. Mold. a ologi în bătaie:
acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf.
otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].