otravă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTRÁVĂ, otrăvuri, s. f. 1. Substanță chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin.
2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare;
p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [
Pl. și:
otrăvi] – Din
sl. otrava.