otrăvit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (
1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă.
2. Care conține otravă (
1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos.
3. Fig. Supărat, amărât, înveninat. –
V. otrăvi.