otoree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTORÉE, otoree, s. f. (
Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din
fr. otorrhée.otoree (Dicționar de neologisme, 1986)OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron.
-re-e, pl. invar. / < fr.
otorrhée, cf. gr.
ous – ureche,
rhein – a curge].
otoree (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr.
otorrhée)
otoree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otorée s. f.,
art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée