otită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTÍTĂ, otite, s. f. Inflamație acută sau cronică a membranei care acoperă canalul auditiv. – Din
fr. otite.otită (Dicționar de neologisme, 1986)OTÍTĂ s.f. (
Med.) Inflamație a urechii. [< fr.
otite, cf. gr.
ous – ureche].
otită (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr.
otite)
otită (Dicționaru limbii românești, 1939)*otítă f., pl.
e (d. vgr.
ûs, otós, ureche. V.
otarie, parotidă).
Med. Inflamațiunea urechiĭ.
Otită externă, năjit.
otită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otítă s. f.,
g.-d. art. otítei; pl. otíte