otocist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTOCÍST, otociste, s. n. (
Anat.) Organ auditiv al nevertebratelor, format dintr-o veziculă cu celule ciliate plină cu lichid și cu numeroase otolite; statocist. – Din
fr. otocyste.otocist (Dicționar de neologisme, 1986)OTOCÍST s.n. (
Biol.) Nume dat organelor auditive ale unor animale vii, un fel de veziculă în care se află otolitele; statocist. [< fr.
otocyste, cf. gr.
ous – ureche,
kystis – vezică].
otocist (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTOCÍST s. n. organ auditiv la unele nevertebrate constând dintr-un fel de veziculă cu apă sau cu o secreție lichidă cu otolite. (< fr.
otocyste)
otocist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otocíst s. n.,
pl. otocíste