otcupciu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OTCUPCÍU,otcupcii, s. m. (Înv.) Otcupcic. – Otcup + suf. -ciu.
otcupciu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) otcupcíu (înv.) s. m., art. otcupcíul; pl. otcupcíi, art. octupcíii (ci-ii)