otcupcic - explicat in DEX

otcupcic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OTCÚPCIC, otcupcici, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaș, otcupciu. – Din rus. otkupșcik.

otcupcic (Dicționaru limbii românești, 1939)
otcúpcic m. (rus. otkupščik). Vechĭ. Antreprenor, cel ce lua în otcup. – Și -pcíŭ.

otcupcic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
otcúpcic (înv.) s. m., pl. otcúpcici

otcupcic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
otcupcic m. od. Mold. cel ce lua în otcup, antreprenor: otcupcicul ghipcanilor AL. [Rus. OTKUPȘTIKŬ, arendaș].