otăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTĂVÍ, pers. 3
otăvește, vb. IV.
Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din
otavă.