otarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OTÁRIE, otarii, s. f. Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca
(Otaria jubata). – Din
fr. otarie.otarie (Dicționar de neologisme, 1986)OTÁRIE s.f. Mamifer carnivor din Oceanul Pacific, asemănător cu foca. [Gen.
-iei. / < fr.
otarie].
otarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OTÁRIE s. f. mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, asemănător cu foca, dar cu pavilioane la urechi și cu membre mai lungi care îi permit deplasarea cu ușurință pe uscat. (< fr.
otarie)
otarie (Dicționaru limbii românești, 1939)*otárie f. (fr.
otarie, cuv. format la 1810 de Péron d. vgr.
otárion, urechĭușă. V.
otită).
Zool. Un fel de focă cu urechĭ aparente și care trăĭește în oceanu Pacific. (Se numește și
leŭ de mare).
otarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)otárie (-ri-e) s. f.,
art. otária (-ri-a), g.-d. art. otáriei; pl. otárii, art. otáriile (-ri-i-)