oțăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚĂREÁLĂ, otăreli, s. f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oțărâre.
2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). –
Oțărî +
suf. -eală.