oțărî (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV.
Refl. (
Pop.)
1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦
Refl. și
tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi.
2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [
Var.:
oțărí, oțerí, oțerî vb. IV.] – Din
bg. ocerea.