otânji - explicat in DEX

otânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

otânji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

otânji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
otânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 să otânjeáscă

otânjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].