osie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓSIE, osii, s. f. Arbore sau ax terminat la cele două capete cu fusuri, pe care sunt montate roțile unui vehicul rutier. ◊
Expr. (
Fam.)
A unge osia = a mitui. – Din
sl. osĩ.osie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ósie (ósii), s. f. – Ax, axă.
Sl. osi (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici,
Dacor., X, 139),
cf. bg.,
sb.,
cr.,
ceh.,
pol. os, rus. osi.osĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)ósĭe f. (vsl. rus.
osĭ, sîrb. bg. ceh.
os. V.
axă. Axă, fus în prejuru [!] căruĭa se învîrtește o roată, un glob.
osie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ósie (-si-e) s. f.,
art. ósia (-si-a), g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (-si-i-)osie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)osie f.
1. lemnul în care intră roatele;
2. bucată de lemn sau fier de capetele căreia se învârtesc roatele căruței. [Slav. OSĬ].