osârduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSÂRDUITÓR, -OÁRE, osârduitori, -oare, adj. (
Înv.) Sârguincios, zelos, osârdnic. [
Pr.:
-du-i-] –
Osârdui +
suf. -tor.osârduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osârduitór (
înv.)
(-du-i-) adj. m.,
pl. osârduitóri; f. sg. și
pl. osârduitoáre