osânditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSÂNDITÓR, -OÁRE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. –
Osândi +
suf. -tor.osânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osânditór (
pop.)
adj. m.,
pl. osânditóri; f. sg. și
pl. osânditoáre