ostrovean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTROVEÁN, -Ă, ostroveni, -e, s. m. și
f. Locuitor al unui ostrov (
1). –
Ostrov +
suf. -ean.ostrovean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ostrovean, ostroveni s. m. (intl.) deținut, pușcăriaș.
ostrovean (Dicționaru limbii românești, 1939)ostroveán, -că s., pl.
enĭ, ence. Insular.
ostrovean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostroveán adj. m.,
s. m.,
pl. ostrovéni; adj. f.,
s. f. ostroveánă, pl. ostrovéne