ostropeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (
Reg.) Ostropel. ◊
Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [
Var.:
ostropắț s. n.] –
Et. nec.