ostracod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTRACÓD, ostracode, s. n. (La
pl.) Ordin de crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă; (la
sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din
fr. ostracodes.ostracod (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ostracód s. m., pl.
ostracozi. – v.
ostracodă.ostracod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostracód s. n.,
pl. ostracóde