ostoire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTOÍRE, ostoiri, s. f. (
Înv. și
pop.) Acțiunea de
a (se) ostoi și rezultatul ei; alinare, potolire, domolire, calmare. –
V. ostoi.ostoire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostoíre (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. ostoírii; pl. ostoíri