ostaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTÁȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar. ♦
Fig. Militant, luptător (pentru o cauză). –
Oaste +
suf. -aș.ostaș (Dicționaru limbii românești, 1939)ostáș m. (d.
oaste).
Rar azĭ. Oștean, soldat, militar. – Fem. vechĭ
ostășoaĭe [pl. tot așa], nevastă de soldat.
ostaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostáș s. m.,
pl. ostáșiostaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostaș m. soldat.