ost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OST, osturi, s. n. (
Înv.) Est, răsărit.
Din osturi bate crivăț. – Din
germ. Ost(en).ost (Marele dicționar de neologisme, 2000)-ÓST elem. oste(o)-.
ost (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ost (
înv.)
s. n.,
pl. ósturi