ospitalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din
fr. hospitalité, lat. hospitalitas, -atis.ospitalitate (Dicționar de neologisme, 1986)OSPITALITÁTE s.f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună. [Cf. fr.
hospitalité].
ospitalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSPITALITÁTE s. f. însușirea de a fi ospitalier; găzduire bună. (< fr.
hospitalité, lat.
hospitalitas)
ospitalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*ospitalitáte f. (fr.
hospitalité, d. lat.
hospitálitas, -átis. V.
ospitalier, oaspete). Bună voința [!] de a primi pe cineva în casă (ca să doarmă orĭ numaĭ să se odihnească) și de a-l ospăta gratis.
ospitalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ospitalitáte s. f.,
g.-d. art. ospitalitắțiiospitalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ospitalitate f. bunavoință de a primi și ospăta pe cineva gratuit.