ostășime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTĂȘÍME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. –
Ostaș +
suf. -ime.ostășime (Dicționaru limbii românești, 1939)ostășíme f. Mare număr de ostașĭ, totalitatea ostașilor.
ostășime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostășíme s. f.,
g.-d. art. ostășímiiostășime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostășime f. toți ostașii.