ostășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTĂȘÍE s. f. (
Înv.)
1. Serviciu de ostaș; militărie.
2. Oștire, armată.
3. Virtute ostășească, vitejie. –
Ostaș +
suf. -ie.ostășie (Dicționaru limbii românești, 1939)ostășíe f. (d.
ostaș). Meseria de ostaș, militărie.
ostășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostășíe (
înv.)
s. f.,
art. ostășía, g.-d. ostășíi, art. ostășíeiostășie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostășie f. meserie de ostaș.