ostășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. –
Ostaș +
suf. -esc.ostășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ostășésc, -eáscă adj. (d.
ostaș). De ostaș, militar.
ostășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ostășésc v. intr. (d.
ostaș). Funcționez ca ostaș.
ostășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostășésc adj. m.,
f. ostășeáscă; pl. m. și
f. ostășéștiostășesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ostășesc a. militar.