ospitalier - explicat in DEX

ospitalier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. ♦ (Despre o casă, un oraș, o țară) În care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.

ospitalier (Dicționar de neologisme, 1986)
OSPITALIÉR, -Ă adj. Binevoitor cu oaspeții; primitor. ♦ (Despre o casă, o țară etc.) Unde cineva este totdeauna bine primit, unde cineva se simte bine. // s.m. și f. Membru al unor ordine instituite pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -li-er. / < fr. hospitalier].

ospitalier (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ospitalier, ospitalieri s. m. (eufem.) homosexual pasiv

ospitalier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OSPITALIÉR, -Ă I. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor. ◊ (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine. II. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor. (< fr. hospitalier)

ospitalier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ospitaliér, -ă adj. (fr. hospitalier). Primitor, care primește cu bucurie oaspețĭ: popor ospitalier. Făcut p. ospitalitate: azil ospitalier. Subst. Membru al uneĭ congregațiunĭ religioase care dă ospitalitate drumeților și bolnavilor: un ospitalier. Adj. Un călugăr ospitalier. Adv. Cu ospitalitate: a primi ospitalier pe cineva.

ospitalier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ospitaliér (-li-er) adj. m., pl. ospitaliéri; f. ospitaliéră, pl. ospitaliére

ospitalier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ospitalier a. 1. care bucuros primește și tratează pe oaspeți: neam ospitalier; 2. locul unde se ofere ospitalitatea: locuință ospitalieră.