osmoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSMÓZĂ, osmoze, s. f. Proces de difuziune a uneia sau a mai multor substanțe (dintr-o soluție) printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă. – Din
fr. osmose, germ. Osmose.osmoză (Dicționar de neologisme, 1986)OSMÓZĂ s.f. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solventul pur. ♦ (
Fig.) Întrepătrundere. [< fr.
osmose, cf. gr.
osmos – impuls].
osmoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSMÓZĂ s. f. 1. trecere a unui solvent printr-o membrană (semi)permeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solvent pur. 2. (fig.) întrepătrundere și influență reciprocă între două sau mai multe elemente. (< fr.
osmose, germ.
Osmose)
osmoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OSMÓZĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. osmos „împingere”)
s. f. 1. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, care separă două soluții de compoziții sau concentrații diferite; se produce de la o soluție mai diluată spre cea mai concentrată (până la echilibrarea presiunilor osmotice). Fenomenul a fost descoperit de abatele J.A. Nollet (1748) și studiat, în
sec. 19, de K. Vierozdt, care a introdus termenul în circuitul științific.
2. Fig. Întrepătrundere, influență reciprocă între două sau mai multe fenomene, elemente etc.
osmoză (Dicționaru limbii românești, 1939)*osmóză f., pl.
e (vgr.
osmós, împingere).
Fiz. Fenomen în care doŭă lichide separate printr´un părete [!] poros îșĭ transmit unu altuĭa părțĭ din ele, adică se amestecă puțin. V.
endo- și
ex-osmoză.osmoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osmóză s. f.,
g.-d. art. osmózei; pl. osmóze