bostangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bostangiu m.
1. odinioară, soldat din garda Sultanului:
Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.;
2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].