bostangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din
tc. bostancı.bostangiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOSTANGÍU, bostangii, s. m. 1. Bostănar.
2. (
Înv.) Soldat din garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. –
Tc. bostancı.bostangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bostangíu (
reg.)
s. m.,
art. bostangíul; pl. bostangíi, art. bostangíii (-gi-ii)bostangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bostangiu m.
1. odinioară, soldat din garda Sultanului:
Osmangii și bostangii au să curgă mii de mii AL.;
2. (ironic) poreclă dată Bulgarilor și Sârbilor (vânzători de bostani). [Turc. BOSTANDJI, lit. grădinar].
bostangiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. — Din
tc. bostancı.bostangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bostangíŭ m. (turc.
bostanğy). La Turcĭ, soldat din gardă care îngrijea și de grădinile sultanuluĭ.