osculație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSCULÁȚIE s. f. (
Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență între o curbă sau o suprafață și altă curbă sau suprafață. – Din
fr. osculation.osculație (Dicționar de neologisme, 1986)OSCULÁȚIE s.f. (
Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență, între o curbă sau o suprafață cu altă curbă sau suprafață. [Gen.
-iei. / < fr.
osculation, cf. lat.
osculatio – sărutare].
osculație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSCULÁȚIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangență, între curbe sau suprafețe. 2. distrugere a unei porțiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr.
osculation)