oscior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui
os; osișor, osuț. –
Os +
suf. -cior.oscior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)osciór s. n.,
pl. oscioáre