osculator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSCULATÓR, -OÁRE, osculatori, -oare, adj. (
Mat.; despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. – Din
fr. osculateur.osculator (Dicționar de neologisme, 1986)OSCULATÓR, -OÁRE adj. (
Despre curbe, suprafețe) Care se află în contact de osculație. [< fr.
osculateur].
osculator (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSCULATÓR, -OÁRE adj. (despre curbe, suprafețe) în contact de osculație. (< fr.
osculateur)
osculator (Dicționaru limbii românești, 1939)*osculatór, -oáre adj. (lat.
osculátor, -óris, d.
ósculor, -ári, a săruta).
Geom. Care are un contact de ordin superior cu un punct al uneĭ curbe orĭ suprafețe:
curbă, suprafață osculatoare.