oscilatoriu - explicat in DEX

oscilatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

oscilatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].

oscilatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)

oscilatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oscilatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. oscilatórie (-ri-e); pl. m. și f. oscilatórii

oscilatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oscilatoriu a. 1. care e de natura oscilațiunilor: mișcare oscilatorie; 2. fig. care se mișcă alternativ în sens invers.

oscilatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.