oscilator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere.
2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊
Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință.
Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. –
Oscila +
suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.oscilator (Dicționar de neologisme, 1986)OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilațiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. //
adj. V.
oscilatoriu. [< fr.
oscillateur].
oscilator (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSCILATÓR, -OÁRE s. n. 1. sistem fizic care efectuează oscilații. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice. (< fr.
oscillateur)
oscilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oscilatór s. n.,
pl. oscilatoáre