osândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦
P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca.
2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din
sl. osonditi.