osândă - explicat in DEX

osândă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).

osândă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
osấndă (pop.) s. f., g.-d. art. osấndei; pl. osấnde

osândă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
osândă f. rezultatul osândirii, pedeapsă: și-a primit osânda. [Slav. OSÕDŬ].