orizontalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIZONTALITÁTE s. f. Însușirea de a fi orizontal; poziție, așezare sau direcție orizontală. – Din
fr. horizontalité.orizontalitate (Dicționar de neologisme, 1986)ORIZONTALITÁTE s.f. Starea a tot ce este orizontal. [Cf. fr.
horizontalité].
orizontalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIZONTALITÁTE s. f. însușirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal. (< fr.
horizontalité)
orizontalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orizontalitáte s. f.,
g.-d. art. orizontalitắții