orizontal - explicat in DEX

orizontal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziție. – Din fr., germ. horizontal.

orizontal (Dicționar de neologisme, 1986)
ORIZONTÁL, -Ă adj., s.f. (Dreaptă, plan) paralel(ă) cu suprafața unui lichid în echilibru. [Cf. fr., germ. horizontal].

orizontal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORIZONTÁL, -Ă I. adj. s. f. (dreaptă, plan) paralel cu suprafața unui lichid în echilibru. II. adj. referitor la orizont (1). (< fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)

orizontal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*orizontál, -ă adj. (fr. horizontal). Paralel orizontuluĭ, ca suprafața apelor line: plan orizontal. Perpendicular uneĭ direcțiunĭ care reprezintă convențional verticala: a scrie în rîndurĭ orizontale. Adv. În mod orizontal.

orizontal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. orizontálă, pl. orizontále

orizontal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
orizontal a. paralel cu orizontul: linie orizontală.