orientat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIENTÁT, -Ă, orientați, -te, adj. 1. Care a recunoscut locul unde se află, care știe în ce direcție trebuie să se îndrepte;
p. ext. informat, lămurit, edificat.
2. (
Mat.) Îndreptat spre o anumită direcție. [
Pr.:
-ri-en-] –
V. orienta.