orientalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIENTALÍST, -Ă, orientaliști, -ste, s. m. și
f. Specialist în orientalistică. [
Pr.:
-ri-en-] – Din
fr. orientaliste.orientalist (Dicționar de neologisme, 1986)ORIENTALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în orientalistică. [Pron.
-ri-en-. / cf. fr.
orientaliste].
orientalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIENTALÍST, -Ă s. m. f. specialist în oreintalistică. (< fr.
orientaliste)
orientalist (Dicționaru limbii românești, 1939)*orientalíst, -ă s. și adj. Care se dedă studiuluĭ limbilor orientale:
Eŭgeniŭ Burnouf a fost un orientalist de valoare. Pictor de scene orientale.
orientalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orientalíst (-ri-en-) s. m.,
pl. orientalíștiorientalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orientalist m. cel ce știe limbile orientale.