orientalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [
Pr.:
-ri-en-] – Din
fr. orientalisme.orientalism (Dicționar de neologisme, 1986)ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (
Rar) Orientalistică. [Cf. fr.
orientalisme].
orientalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIENTALÍSM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr.
orientalisme)
orientalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orientalísm (-ri-en-) s. n.orientalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orientalism n. totalitatea cunoștințelor relative la datinile, istoria și limbile orientale.