oricine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORICÍNE pron. nehot. Indiferent care persoană; cineva, orișicine. ♦ (
Depr.) Cineva neînsemnat, fără importanță, un oarecare. [
Gen.-
dat.:
oricui] –
Ori + cine.oricine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ori cíne conjcț. + pr.
(cine poate ~ vrea)orĭcine (Dicționaru limbii românești, 1939)órĭ-cíne, órĭ-cé pron. indefinit (
orĭ și
cine, orĭ și
ce. P. accent, vezĭ la
orĭ-care). Nu importă cine, nu importă ce. – Și
orĭ-și-cine, orĭ-și-ce.oricine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oricíne (ori-) pr.,
g.-d. oricúi