orgolios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [
Pr.:
-li-os] –
Orgoliu +
suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.orgolios (Dicționar de neologisme, 1986)ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron.
-li-os. / <
orgoliu +
-os, cf. it.
orgoglioso].
orgolios (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it.
orgoglioso)
orgolios (Dicționaru limbii românești, 1939)*orgoliós, -oásă adj. (fr.
orgueilleux).
Barb. Trufaș.
orgolios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orgoliós (-li-os) adj. m.,
pl. orgolióși; f. orgolioásă, pl. orgolioáse