orgiac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGIÁC, -Ă, orgiaci, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de orgie; orgiastic. [
Pr.:
-gi-ac] – Din
fr. orgiaque.orgiac (Dicționar de neologisme, 1986)ORGIÁC, -Ă adj. Cu caracter de orgie; orgiastic. [Pron.
-gi-ac. / < fr.
orgiaque].
orgiac (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGIÁC, -Ă adj. cu caracter de orgie; orgiastic; simpotic. (< fr.
orgiaque)
orgiac (Dicționaru limbii românești, 1939)*orgiác, -ă adj. (vgr.
orgiakós, lat.
orgiacus). De orgie:
petrecere orgiacă. De orgiĭ, al orgiilor luĭ Bacu
1: furie orgiacă.orgiac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orgiác (-gi-ac) adj. m.,
pl. orgiáci; f. orgiácă, pl. orgiáce