orgie - explicat in DEX

orgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORGÍE, orgii, s. f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.

orgie (Dicționar de neologisme, 1986)
ORGÍE s.f. Petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. [Gen. -iei. / cf. fr. orgie, it., lat., gr. orgia – petrecere în cinstea lui Bachus].

orgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORGÍE s. f. 1. petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. 2. (fam.) supraabundență, profuziune. (< fr. orgie, lat., gr. orgia)

orgie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*orgíe f. (fr. orgie, lat. órgia, n. pl., d. vgr. tà órgia, n. pl., sărbătorile luĭ Bacu¹. V. urgie). Petrecere desfrînată. Pl. La ceĭ vechĭ, sărbătorile luĭ Bacu¹.

orgie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ORGÍE (‹ fr., lat.; {s} gr. orgia „mistere”) s. f. 1. (La pl.) Sărbătoare. la greci, în cinstea zeului Dionysos. Deși sfârșea într-un desfrâu necontrolat rațional, care viola orice normă de normalitate, o. nu era lipsită de semnificație religioasă; ea exprima o întoarcere la haosul primar, o scufundare în sursele vieții, o ieșire din banalitatea cotidiană pentru a participa la libertatea absolută care era privilegiul zeilor. V. bacanală (1). 2. P. ext. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; bacanală (2).

orgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orgíe s. f., art. orgía, g.-d. art. orgíei; pl. orgíi, art. orgíile

orgie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
orgie f. desfrânare în genere și în special la mâncări și băuturi: în orgiile obscene EM.