organogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din
fr. organogenèse.organogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOGENÉZĂ s.f. (
Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr.
organogenèse, cf. gr.
organon – organ,
genesis – naștere].
organogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr.
organogenèse)
organogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organogenéză s. f.,
g.-d. art. organogenézei