organizație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANIZÁȚIE, organizații, s. f. 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate. ◊
Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român și a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel puțin trei membri.
2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din
germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiĩa.organizație (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANIZÁȚIE s.f. 1. Asociație, instituție socială care reunește oameni cu preocupări și uneori cu concepții comune, constituită pe baza unui regulament, a unui statut etc. în vederea depunerii unei activități organizate și realizării unor scopuri comune. ◊
Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist alcătuită din cel puțin trei membri.
2. Orânduire, organizare, ordine, rânduială. [Gen.
-iei, var.
organizațiune s.f. / cf. fr.
organisation, rus.
organizațiia, germ.
Organisation].
organizație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANIZÁȚIE s. f. asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, pe baza unui regulament, a unui statut etc., în vederea depunerii unei activități organizate. ♦ ~ internațională (sau interstatală) = asociație cu caracter permanent, creată de state pe baza unui statut. (< germ.
Organisation, fr.
organisation, rus.
organizațiia)
organizație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organizáție (-ți-e) s. f.,
art. organizáția (-ți-a), g.-d. art. organizáției; pl. organizáții, art. organizáțiile (-ți-i-)